CUVÂNT DE MULȚUMIRE LA FINALUL MISIUNII DE PAROH LA ZLĂTARI

[2026-02-08]

Închei astăzi o perioadă de 17 ani și jumătate în care, alături de demnitatea de consilier patriarhal coordonator la Centrul de presă BASILICA al Patriarhiei Române, am slujit ca preot paroh al Parohiei Zlătari de pe Calea Victoriei din București.
Am venit aici cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la o vârstă matură, după experiența pastorală dobândită la Iași, mai întâi ca diacon la biserica Sf. Apostol Andrei, apoi preot slujitor la Catedrala mitropolitană ocrotită de Sfânta Cuvioasă Maică Parascheva, și, timp de 12 ani, paroh la biserica Nașterea Maicii Domnului-Talpalari, din proximitatea Pieței Unirii și a Universității de Arte „George Enescu” din vechea urbe moldavă. Din luna iunie 2008 slujesc aici, în biserica Maicii Domnului și a Sfinților Ciprian și Iustina a fostei mănăstiri Zlătari.
Astăzi îmi revin în memorie cuvintele înțeleptului rege Solomon ce mi-au orientat în urmă cu 50 de ani drumul vieții de la matematică și informatică spre taina lui Hristos-Cuvântul lui Dumnezeu întrupat în istorie: ”Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Vreme este să te naști și vreme să mori; vreme este să sădești și vreme să smulgi ceea ce ai sădit. Vreme este să rănești și vreme să tămăduiești; vreme este să dărâmi și vreme să zidești. Vreme este să plângi și vreme să râzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuiești. Vreme este să arunci cu pietre și vreme să le strângi; vreme este să îmbrățișezi și vreme este să fugi de îmbrățișare” (Ecclesiast 3, 1-5).
Din ziua instalării mele oficiale la această biserică, Duminica de Rusalii a anului 2008, 15 iunie, cu parfum de tei eminescian, și până astăzi, în Duminica întoarcerii Fiului Risipitor, intru cu sfială în sfântul lăcaș, ca ”slujitor al lui Hristos și iconom al tainelor lui Dumnezeu” (1 Corinteni 4, 1), lucrător smerit în via Domnului. M-am străduit să-i înțeleg și să-i respect pe oameni, să chivernisesc înțelept timpul și banii, să am mereu grijă de casa Domnului și să fiu împreună-călător pe calea mântuirii cu frații de slujire și cu dreptcredincioșii creștini care vin la acest ”laborator al Învierii” din Centrul istoric al Capitalei. Pentru că această comunitate, asemenea celor învecinate din centrul Bucureștilor, nu este doar una teritorială ci, mai mult, una asociativă și mărturisitoare.
Împreună cu familia mea m-am atașat de comunitate, de zidurile, icoanele și duhul acestui loc. În anii slujirii mele ca paroh vechea biserică s-a primenit din temelii. De la scările de la intrare până la vitraliile Altarului și Sfânta Masă, la acoperiș și turla Pantocrator, sfântul lăcaș a fost restaurat și înnoit. S-au înfăptuit multe în acești ani, toate cu eforturi umane și materiale. Aș aminti acum doar trei dintre realizările reprezentative și simbolice pentru întreaga activitate:
1) Consolidarea și restaurarea generală a bisericii, curățarea și restaurarea picturii murale, a iconostasului și candelabrelor, încununate cu sfințirea lăcașului de închinare, în duminica de 16 iunie 2024, după 170 de ani de la târnosire;
2) Realizarea celor două racle noi pentru moaștele Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian și a baldachinului din naos, în care este așezată racla mare;
3) Construirea Centrului social-pastoral ”Sfinții Ciprian și Iustina”, pentru dialoguri duhovnicești, activități culturale și social-caritative din aria celor cuprinse în ”liturghia după Liturghie”.
Detalii despre toate acestea se pot afla din paginile buletinului nostru parohial ”Giuvaierul credinței”, din ”Ziarul Lumina”, din emisiuni de radio și filme documentare realizate de TRINITAS TV sau din informațiile difuzate în mediile digitale. Toate împlinirile s-au făcut prin harul lui Dumnezeu, cu ocrotirea Maicii Domnului, a Sfinților Ciprian și Iustina și a tuturor sfinților pe care i-am chemat în rugăciune. Și, totodată, cu jertfelnicia multor credincioși care iubesc această biserică și o dovedesc prin fapte și dărnicie. Mai puțin cu sprijinul autorităților locale, care, cu mici excepții, au avut alte priorități în această perioadă.
Administrativ, îmi închei exercitarea atribuțiilor de paroh însă rămân la slujire ca preot îmbisericit. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate împlinirile și cer iertare pentru greșeli și omisiuni. Păstrez în minte cuvintele de folos ale Părintelui Arsenie de la Techirghiol, rostite cu câteva zile înainte de plecarea la veșnicie: ”Și voi, când veți fi ca mine, veți spune că puteați să faceți mai multe...”. Ar trebui să luăm aminte la această cugetare și cei activi, și pensionarii, și preoți și mireni, toți cei cărora Domnul ne îngăduie să facem umbră pământului. Iar răspunsul îl avem în Sfânta Evanghelie: ”Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce trebuia să facem” (Luca 17, 10).
Sunt recunoscător Preafericitului Părinte Patriarh Daniel că mi-a dat binecuvântare să slujesc la această biserică în calitate de paroh și acum, ca preot îmbisericit, pe perioadă nedeterminată, cât va rândui Părintele nostru ceresc. De asemenea, mulțumesc Preafericirii Sale, pentru acordarea demnității de consilier patriarhal onorific și a funcției de senior editor la Publicațiile LUMINA. Mulțumesc colegilor mei de slujire din Sfântul Altar, membrilor Consiliului parohial și Comitetului parohial din perioada 2008-2025, Coralei ”Cantate Domino” și tuturor celor care ne-au fost aproape în acești ani. Doresc mult succes în activitate următorului paroh și, ca un oștean bătrân care rămâne sub steag, voi fi aici la Sfânta Liturghie și, când va fi nevoie, pentru a împărtăși din umila mea experiență pastorală și umană.
Vă mulțumesc pentru atenție și vă îmbrățișez cu iubire fraternă. Pace și bucurie în Domnul!
Biserica Zlătari, duminică, 8 februarie 2026
Pr. Nicolae Dascălu

Sursa: Parohia Zlatari

Contor accese: 155, Ultimul acces: 2026-04-16 21:40:41