Biserica Zlătari este situată pe Calea Victoriei, fostul Pod al Mogoşoaiei, între străzile Stavropoleos şi Lipscani, în apropierea Muzeului Naţional de Istorie a României, într-o zonă încărcată de vestigii ale Bucureştilor de altădată.
Sfântul locaş are în prezent două hramuri: Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie) şi Sfinţii Mucenici Ciprian şi Iustina (2 octombrie) . Numele vechi al bisericii vine de la meşterii zlătari (aurari sau argintari) , din mahalaua „popii Manta”. Se pare că pentru ei s-a ridicat un mic locaş din lemn, în veacul al XVII-lea, pe locul Zlătarilor de la Sărindar, donat Elenei, fiica lui Radu – Vodă Şerban şi mamă a Cantacuzinilor din Muntenia. Biserica avândhramul Adormirea Maicii Domnului este pomenită în documente la 25 august1667.
Pe locul ei, sau în apropiere, se zice că «s-a clădit din nou, din temelii această…biserică Zlătari, în anul mântuirii 1705», prin ajutorul Spătarului Mihail Cantacuzino şi al altor binefăcători. A fost închinată Patriarhiei din Alexandria, împreună cu hanul Zlătari, care înconjura biserica la începutul secolului al XVIII-lea, cu ocazia vizitei făcute de patriarhul Gherasim Palada la curtea domnitorului Constantin Brâncoveanu.
Mănăstirea a fost bogat înzestrată de ctitori cu prăvălii, cu pivniţe şi cu moşii, devenind una din cele mai bogate mănăstiri din ţară în secolul al XVIII-lea. Existenţa unui paraclis al mănăstirii Zlătari (cu hramul Sf. Andrei) estepomenită într-un document din 1818.
După cutremurele din 1802 şi apoi din 1838, „Această sfântă şi dumnezeiască biserică fiind în mare ruină şi crăpându-se, s-a început a se ridica din temelieîn anul 1850, cu binecuvântarea IPS Mitropolit al Ungro-Vlahiei D. D. Nifon, în zilele prea înălţatului Domn al Ţării Româneşti Dimitrie Ştirbei, de preasfinţitul Arhiereu D. D. Calistrat Livis”. Calistrat, egumenul mănăstirii, era arhiereu şi avea rang onorific de mitropolit al Libiei.
Noul edificiu fost terminat de egumenul succesor, Attanasie, care s-a ostenit de a săvârşi atât biserica începută, cât şi clădirile anexe. Pisania în limba greacă dela 1860 menţionează hramul Naşterea Maicii Domnului, 8 septembrie, ziua în care s-a sfinţit biserica. Construcţia s-a făcut după planurile arhitectului Xavier Villacrosse.
Pictura interioară a fost realizată între 1853-1856 de maestrul Gh. Tattarescu, întors în ţară după anii de studii în Italia. Lucrarea este realizată în tehnica ulei, cu scene biblice grupate în panouri mari, influenţa artei religioase occidentale fiind prezentă la fiecare pas. Tâmpla sculptată în lemn şi poleită, împreună cu icoanele sale ferecate în argint, reprezintă opere de artă. Tot atunci a fost rezidit turnul – clopotniţă.
Biserica a mai fost reparată la 1864, 1876, 1898. Din 1888 devine biserică parohială. La 1903, hanul şi turnul-clopotniţă din faţa bisericii (cu picturi făcute de pictorul grec Diamantopoulos) au fost dărâmate pentru lărgirea Căii Victoriei.
Biserica a fost restaurată între 1907-1908 prin grija arhitectului Jean Pompilian (1872-1938) . Cutremurul din 1940 a avariat turlele bisericii, acestea fiind refăcute atunci provizoriu, iar între anii 1971-1973, reclădite în forma de azi. După cutremurul din anul 1977, în grădina bisericii s-au ridicat două blocuri de locuinţe, în imediata apropiere a monumentului, pe laturile de nord şi de sud. Fostul Hôtel de France, de vizavi, a fost demolat şi înlocuit apoi cu o clădire înaltă de beton şi sticlă, în care se oglindeşte astăzi, în zilele însorite, silueta bisericii.
Construcţia bisericii, aşa cum o vedem astăzi, are un plan cu o singura navă, înscrisă în dimensiunile 23. 5 m x 12 m, terminată cu absida pentru altar. Lateral, sunt numai sugerate absidele sub două dintre cele patru arce care susţin turla ceamare de deasupra naosului. Pătrată în exterior şi octogonală în interior, cu pandantivi arce late, aşezate pe colţuri, nava bisericii înalţă privirile către icoana Pantocratorului, de pe bolta turlei centrale. Pe extremităţile reunite ale pereţilor naosului se ridică alte patru turnuri mai mici şi mai zvelte, tot octogonale, pe baze paralelipipedice de secţiune pătrată. Pronaosul este mai îngust, acoperit cu o boltă în leagăn şi are cafas deasupra intrării.
Biserica este luminată prin ferestre cu vitralii reprezentând icoane de sfinţi. În perioada 2008-2014 s-au realizat ample lucrări de restaurare şi consolidare a sfântului locaş. S-au făcut reparaţii în exterior şi în interior, s-a curăţat şi restaurat pictura murală, a fost înnoită pardoseala bisericii şi se lucrează la restaurarea iconostasului şi a mobilierului de lemn policrom.
În exterior, biserica este tencuită simplu, ornamentată cu cornişe, brâu, bazele turlelor şi arce la ferestre, toate alcătuite din cărămidă roşie sau în alternanţă cuzone tencuite. Tot astfel este ornamentat şi timpanul pronaosului, prevăzut cu ocniţe. Pridvorul-baldachin cu o arcadă pe două coloane din piatră, este mai scund. Un soclu înalt de piatră corespunde înălţimii pachetului de trepte de la intrare.
În biserica Zlătari se află, din anul 1790, fragmente din moaştele Sf. Sfinţit Mucenic Ciprian. Acesta a fost mare vrăjitor în Antiohia Pisidiei, dar cunoscând puterea lui Hristos, prin credinţa şi curăţia sufletească a fecioarei Iustina, s-a convertit la creştinism. A slujit ca preot şi episcop al Bisericii şi s-a învrednicit de cununa sfinţeniei, primind moarte martirică în cetatea Nicomidiei, la 2 octombrie 304, împreună cu fecioara Iustina şi cu dreptul Teoctist. Mulţi închinători vin să-i ceară ajutorul pentru izbăvirea de patimi, de farmece şi de blesteme.
De asemenea, în sfântul locaş se află o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni, aşezată spre venerare în firida din latura de sud-est a naosului.
Giuvaierul spiritual al Zlătarilor inspiră zilnic duhul rugăciunii, iar comunitatea credincioşilor de aici, însufleţită de bucuria credinţei, desfăşoară programe culturale, educaţionale şi social-filantropice care cultivă, în lumea grăbită a oraşului, semne de speranţă şi solidaritate. La înfrumuseţarea slujbelor participă şi Corala «Cantate Domino», formată din artişti profesionişti.